"Moroii sunt sufletele acelor copii care mor nebotezati, dar mai ales ale acelora care sunt facuti de o fata mare si ucisi sau ingropati de vii. Aceste suflete nu sunt asa deodata moroi, ci abia la sapte ani impliniti. Cum s-au implinit sapte ani de la nastere, striga sufletul copilului din groapa : «botez! botez!» De-l aude atunci cineva si de-i rosteste cuvintele de botez: «boteaza-se fiul sau fiica lui Dumnezeu, Ion ori Maria, in numele Tatalui, amin! si al Fiului, amin! si al Sfantului Duh, Amin! Acum si pururea si in vecii vecilor, amin!» si de arunca in partea aceea, dincotro a auzit glasul, o bucatica de panza, chiar rupta din camasa sau basmaua sa, atunci copilul se boteaza, se linisteste si ramane in mormant pana la a doua venire: e scapat, nu se mai face moroiu. Iar daca nu-l aude nimeni, atunci iese sufletul copilului din mormant, in chip de sul de foc, ca de doi pasi de lung, si incepe a cutreiera lumea spre nenorocirea oamenilor, zburand prin aer si umbland pe pamant.
El se duce tot drept inainte, nu da nici intr-o latura, si, de se atinge de cineva, pe loc il sageata, il junghie sau il si omoara. Cand zboara prin aer, mai ales cand se innoreaza, si se starnesc furtuni, se si zareste scanteind ca fulgerul si se izbeste in oameni, in vite, in copaci, in biserici, in case, de ucide, sfarma si aprinde".
